;)
Dependentul de media
Nu este uşor să identifici dependenţele. Sau poate, pentru unii, este. Mie de exemplu îmi e foarte greu, pentru că dependenţele îmi apar de cele mai multe ori drept necesităţi. “De mult, într-o galaxie îndepărtată”, nu-mi puteam imagina viaţa fără cărţi. Crescînd într-o societate cenzurată, uniformizată, puţinele cărţi care scăpau ochiului ager al securităţii ofereau un refugiu emoţional şi intelectual. Eh, mai degrabă emoţional. Deşi am citit mult la vremea aceea, nu pot să zic că mi-am găsit cartea de suflet în lectura acelor ani.
A fost o vreme cînd nu-mi puteam imagina casa cu televizorul stins. Era imediat după Revoluţie şi simţeam nevoia de a auzi şi altceva decît propagandă politică. Totul era nou, totul era accesibil. Un televizor aprins în România cu un moderator al unei emisiuni din Marea Britanie, el însuşi din Italia, crea impresia de multiculturalism şi făcea distanţele să dispară. De ani buni MTV si VH1 nu mai au prezentatori. Privind retrospectiv, emisiunile MTV de atunci nu erau cu mult mai deştepte decît emisiunile de divertisment de la posturile locale de acum. Dar prezentatorii de atunci creau nu doar emisiuni, ci şi comunităţi. Hugo De Campos, Enrico Silvestrin şi Ray Cokes aveau spectatori fideli (cu) care interacţionau frecvent. Telefoane în direct, mesaje teletext şi răspunsuri la scrisori. Pentru mulţi tineri ultimele două noţiuni sunt la fel de străine precum aceea a computerului IBM. Televiziunea prin cablu era netul de atunci, iar MTV era varianta de reţea socială care te făcea să te simţi “apropiat” unei persoane complet necunoscute.
Timp de cîţiva ani, în timpul liceului, nu-mi puteam imagina viaţa fără telefon. Mama ar putea să coroboreze această afirmaţie, în sarcina ei căzînd lunar plata facturilor… Am crescut într-un oraş mic, fără telefon fix. În România comunistă telefonul era la fel de inaccesibil precum blugii sau ţigările Kent. Existau liste de aşteptare şi se cunosc cazuri cînd oamenii au aşteptat şi 20 de ani instalarea unui post telefonic. În 20 de ani de la Revoluţie, numărul telefoanelor mobile l-a depăşit pe acela al locuitorilor.
În ziua de azi nu-mi pot imagina viaţa fără internet. În 1999 m-a atras rapiditatea e-mailului. De ce să trimiţi o scrisoare care face 2 săptămîni pînă la destinaţie (sau nu ajunge deloc), cînd poţi livra un mesaj electronic în cîteva minute? Mai tîrziu internetul a devenit o importantă resursă de informaţie. În paralel a devenit şi o importantă resursă de divertisment. În ceea ce mă priveşte, primul lucru care a creat dependenţă a fost chatul. Iar acum există o mulţime de reţele sociale pentru aceia mai vorbăreţi dintre noi.
În timp dependenţele se modifică. Odată cu dependenţa de televizor, am citit mai puţin. De cînd cu dependenţa de internet, mă uit mai puţin la televizor. Nu mai vorbesc aşa de mult la telefon, dar am mereu cu mine două telefoane mobile. Acum încerc să stau mai puţin pe net şi să citesc mai multe cărţi…
Sîntem dependenţi de multe lucruri care pot fi într-adevăr catalogate drept necesităţi. E mai bine să ai un telefon mobil la care să poţi apela un număr de urgenţă decît să trimiţi mesagerul, porumbelul călător, sau un gînd telepatic dacă te-ai rătăcit pe munte. E mai uşor să cauţi pe internet un anumit topic decît să citeşti zeci de cărţi despre subiect pînă ajungi la ce te interesează de fapt.
Din tot ce-am scris reiese o concluzie: vrem mult şi vrem repede. Suntem consumerişti şi consumăm cu precădere media, fie că ne place sau nu, sau fie că realizăm sau nu acest lucru. Şi unde există cerere, există şi ofertă: zeci de canale TV, multe publicaţii, enorm de multe siteuri pe internet. Multe din aceste siteuri sunt grozave, dar există şi foarte mult zgomot. Mult prea mulţi bloggeri se cred jurnalişti. Foarte mulţi bloggeri scriu despre media. Unii în cunoştinţă de cauză, alţii nu.
Dependentul de Media este, ca mulţi dintre semenii săi, dependent de blogging. Un blogger fără pretenţii de jurnalist, dar un atent observator al peisajului media. De fapt sintagma “un blogger” este eronată din start. Media Addict este o entitate de bloggeri care scriu despre subiectul media. Unii dintre aceştia îşi asumă o identitate publică, alţii preferă să fie asimilaţi de Borg. Unii vor contribui cu articole în mod frecvent, în timp ce alţii vor fi doar în trecere.
Dacă te tentează să scrii pe mediaddict, nu fi timid/ă. Începe prin a trimite un mail la mediaddict.ro at gmail.com.
Media Addict nu vrea sa inventeze roata, ci să contribuie la mecanismul de ungere…
