;)
Eu nu strivesc corola de creativitate
Posted by Catalin Dumitrescu in Campanii, Marketing | Comunicare
Am hotarit sa ma autoizolez de toate mizeriile momentului. Ordinea suprema a decis ca nu mai vrea sa asculte, nu mai vrea sa vada, nu mai vrea, punct. Si atit timp cit inca mai exista conceptul de liber arbitru, voi adopta aceeasi strategie. N-am chef nici macar sa opinez. Am chef sa ma delectez cu lucruri placute ochiului si molipsitoare cugetului.
Daca mai rasfoiti din cind in cind publicatii internationale, ati remarcat, fara indoiala, in ploaia de machete, o serie de celebritati surprise in diverse momente de viata, adaptate stilului fiecareia. Ma refer la campania Journeys a celor de la Louis Vuitton, prezenta de citiva ani in constiinta colectiva din varii motive. Pentru fashionistas a contat brandul, pentru celebrity-hunters personajele, pentru creativi – povestea.
Campania a fost creata de Ogilvy & Mather Paris si a beneficiat de maiestria cunoscutei Annie Leibovitz, ale carei imagini eclatante au dat o noua dimensiune mult-comentatului Vuitton. Intr-o incercare de a evoca traditia brandului, pe cind fondatorul Louis Vuitton mestesugea genti si valize de calitate, menite sa treaca testul unei calatorii oricit de indelungate, campania isi doreste sa redea misterul, poezia si experienta intima a fiecarui drum parcurs…
De la scene calde, in familie….
La atitudine…
Stil…
Carisma…
Curaj…
La prezentul mai mult sau mai putin comercial…
Si inapoi la artist…
Nu am fost niciodata un fan Vuitton, dar recunosc ca aceasta campanie a avut darul de a mai stinge din prejudecati. Considerati-o drept o provocare: cite dintre brandurile care v-au agasat de-a lungul timpului au reusit sa va surprinda cu o manifestare atit de bine articulata, inspirata, incit sa eclipseze, macar pentru citeva clipe, atitea bube, mucegaiuri si noroi?
Greu de zis. Poate doar Google cu aventura lor în China.
Mie nu-mi plac reclamele la banci si pana acum n-am reusit sa vad nici macar una care sa-mi schimbe opinia.
In general diferenta intre reclamele de la altii si alea de la noi era ca reclamele din afara erau mai linistite, mizand foarte mult pe imagine si continutul implicit, in timp ce romanii se simteau datori sa bage imediat un comentariu audio, sau ceva cantat. Am observat asta uneori pe aceeasi reclama, simpla la nemti, cantata si remixata la romani. Poate ca astia considera ca suntem prea incuiati ca sa prindem sensul fara atata traducere…
Nu pot sa nu-mi aduc aminte de faimosul “Advertisement War: BMW started it, Audi answered…Bentley chairman had final say”
http://americatopten.blogspot.com/2006/12/advertisement-war-bmw-started-it-audi.html
Hahaha, tare misto posterele
Foarte tare campania, eu n-o stiam…Este recenta??
Oricum ma face sa-mi doresc un Vuitton…intr-un viitor…:))
Be stupid by Diesel, anyone?:-)
Nu e corect! Ai zis branduri care ne-au agasat si care totusi au reusit sa ne surprinda. Diesel a fost intotdeauna un brand care a surprins in mod placut… Monster Burgers, remember?
Nu vorbeam aici de campaniile pe care le-au avut, ci de statutul brandului in sine…Diesel a fost intotdeauna in categoria luxury jeans – cel putin pt.mine, chiar daca promovarea a fost mereu mega-creativa si cool. It’s what got me into buying a pair, eventually:D
Vuitton…e inca o dovada ca uneori calitatea produsului nu are nici o legatura cu reclama sau invers. Mai degraba e important cine face reclama. Ultima mea amintire cu Vuitton e complet invers decit frumusetea acestor imagini, dar acum imi e evident ca nu a fost atunci neaparat vina Vuitton ci a nefericitilor de la compania de advertising. Ma refer la momentul infiorator in care statuia unor eroi despre care nu mai stie mai nimeni (pompierii din Dealul Spirii), de chiar ziua pompierilor, a fost imbracata intr-o valiza. Am fost foarte mihnit atunci. Imaginile astea insa au reusit sa mai schimbe ceva din ideile mele despre Vuitton. Nu ca as intelege de ce sa platesc pretul unei masini pe o poseta:)
Dealtfel cred ca am mai spus-o…nu cred ca, vreodata, am cumparat ceva din cauza reclamelor.