tagged: libertatea presei, Media, Romania

Exerciţiu de imaginaţie privind libertatea presei

Posted by admin in Media

Să luăm de exemplu fiinţa umană. Fără a face licenţe filozofico poetice putem spune că, dintr-o mulţime de puncte de vedere (evoluţioniste sau creaţioniste), fiinţa umană reprezintă o culme a dezvoltării vieţii pe planeta noastră. Printre caracteristicile fiinţei umane se pot număra multe, de la poziţia verticală şi degete opozabile, la inteligenţă şi spirit social.

Ce ar rămâne din om daca am scoate din el coloana vertebrală? O structură greu de imaginat, aducând poate cu un organism amorf de tipul meduzei. Să ne forţăm imaginaţia şi să scoatem de pe om şi pielea. Cu ce ar mai semăna fiinţa umană? Poate cu un virus, care nu are nevoie de membrană celulară pentru că este doar un fragment de ADN. Coloana vertebrală, sistemul osos în general pot fi definite fără probleme ca structură iar pielea ca limită exterioară a organismului.

Mass Media din România a respins cu mult zgomot şi insistenţă acceptarea unei legi a presei, pe motiv că asta ar dăuna democratiei a cărei componentă sine qua non este presa liberă. Indiscutabil aşa este, dar enunţul nu e complet. Ca să fie într-adevăr liberă presa are nevoie de structură şi limite, are nevoie de identitate şi personalitate. Mai mult decât atât, legea presei este necesară în primul rând presei, pentru că acolo unde nu există nici o structură, oricine poate impune structura lui şi atunci, în loc de oameni de presă a căror activitate respectă Legea, vom avea oameni de presă a căror activitate respectă doar decizia proprietarului trustului de presă. Libertatea nu se poate defini nici măcar filozofic fără un punct de referinţă, fără o regulă. Şi rezultatul existenţei unei prese fără reguli, structură şi limite se poate vedea cu ochiul liber.

Presa se autointitulează fără probleme „a patra putere în stat”. Şi nu e nimic rău în asta, însă puterea incumbă responsabilitate. Care ar fi responsabilitatea presei? Nu cred că întrebarea e dificilă însă mă tem că realitatea din România o face retorică. Şi asta pentru că avem posturi TV de ştiri care în loc de ştiri transmit reclame şi opinii personale ale realizatorilor la fel cum avem ziare care în loc de ştiri publică doar comentarii partinic politice. Întrebarea firească a omului care reuşeşte să reziste măcar o vreme bombardamentului de opinii, aluzii, interpretări şi erori mai mult sau mai puţin intenţionate nu mai poate fi decât aceea a lui Pilat din Pont: „Ce este adevărul?”

Reacţia recentă la strategia CSAT, ca exerciţiu democratic, ar fi corectă dacă ar fi sinceră şi dacă s-ar referi la respectivul document în întregimea lui, adică şi în literă şi în spirit. Dacă mergem nu mai departe de SUA şi Franţa vom constata că acolo, în deplină democraţie, există nu numai legi ale presei dar şi cenzură.

Mă tem însă că societatea noastră derutată inclusiv din cauza unei mass media fără reguli a pierdut din vedere sensul unor concepte, adesea vândute prea ieftin de politicieni, cum sunt unitatea naţională, patriotismul, răspunderea faţă de generaţiile următoare, respectul – care constituie de fapt rezervorul de putere al oricărui grup social, mai ales a unuia care se visează naţiune. Şi de aceea nici nu mai înţelege cînd e de strigat bravo şi când e de înjurat.

Singura concluzie pe care o pot trage în legătură cu noua gâlceavă este următoarea: am senzaţia că mass media din România scăpată de comunism seamănă cu un copil scăpat la joacă în grădină. Poate că CSAT încearcă să spună (alt)ceva. Joaca s-a terminat, poate că e timpul să vă treziţi şi să munciţi serios. Şi asta pentru că democraţia nu e o aberaţie onirică ci o structură care se bazează pe seriozitate şi responabilitate.

Sursa foto