tagged: 6310i, Basescu, Bochum, Ferentari, Jucu, Nokia, Pantelimon, sindicat, UE

Nokia, ultimul SMS

Posted by Tudor Borcea in Editorial, Eveniment

Nokia? Aidi, moşule, ca esti varză! Uite-aci…şi aici urmează un CD de argumente în favoarea principalilor jucători de pe piaţă, fireşte, rivalii Nokia, care au înţeles un lucru scurt şi bun: cu cât nu are ce căca de foame clientul din Est, cu atât dă din ciotul de coadă la oferta telefoanelor premium.

E drept că stă în Ferentari sau Pantelimon, şi-i cam miros picioarele, parcă şi gura, da’ nu se face să dai bani pe pastă de dinţi când ai ecran touch, de te joci pe el cu deştele boante ca pe un soi de femeie mereu la îndemână…Are de toate, are şi Guţă, are memorie, are jocurili, poţi cumpăra online şi plantili, apoi, bă, luzăre, mă piş pă 6310i a lu’ bunică-tu ! Ăla e telefon?

Relocarea fabricii Nokia din România la dracu-n praznic a stârnit reacţii de tot felul. Întâi de toate, Băsescu e de vină, deşi se cuvine să amintim că Jucu a fost, înainte, locaţia preferată de Nokia în defavoarea fabricii germane din Bochum, unde, şi acolo, câteva mii de germani au rămas şomeri în urma acestei decizii. Băsescu era de vină şi atunci? Personal, mi se rupe şi de capitalism şi de comunism, dar e bine, uneori, să fie păstrată o minimă logică. Sigur, Vasile Marica, şi alţi lideri sindicali, au înfierat, roşii în obrajii plesnind de sănătate, decizia Nokia.

Sunt foarte curios ce telefoane mobile au cei care astăzi, bărbaţi, dar şi femei, şi-au pus ciocul lui Lenin şi au clămpănit din maxilar, să vadă poporul din fundal că dau din barbă, a discurs.

O minimă informare, de fapt, o tură prin Bucureşti, le-ar fi lămurit dubiile, vorba vine. Tot poporul are smartphone, mai ales de origine asiatică. O singură plimbare cu RATB dă măsura i-genei poporului roman în plină criză: clevetirea la smartphone, accesarea, sms, clipuri, muzica , tastatură etc. Totul cu voce tare, că altfel ce sens are să ai mobil de minim 15 milioane şi să nu te vadă nimeni, să moară duşmanii?

România este una din cele mai sărace ţări în UE, dar telefoanele premium sunt la mare căutare, ca şi maşinile de lux, deşi la întreţinere sunt datorii. A te da boss, a folosi, a accesa fără sens şi noimă, rupt în cur, un telefon premium, e o mină de aur pentru băieţii cărora, la intrarea noastră în UE, le-am cam cedat economia. Nokia se duce în Coreea de Sud, India şi China, unde cam de multişor au fost uitată chestia cu drepturile omului, cu disidenţii, cu torturile…E mai ieftin.

Pe scurt, hiuduielile nu folosesc la nimic. Negocierea din orice poziţie dă măsura unei ţări slabe. Suntem nimic altceva decât mână de lucru ieftină şi, la chenzină, vulturi de-o zi. N-ar strica o statistică a înregistrărilor , ele se fac. Câţi vorbesc în interes de serviciu?