tagged: Antena 1, cur gol, Dan Capatos, Emil Boc, subiectul zilei, Un show pacatos

Adevărata poveste a filmului despre poponeaţa lui Boc. Unde n-a greşit Capatos. Curul ca curul, dar breşa?

Posted by Catalin Dumitrescu in Editorial, Eveniment, Media

Capatos mi-e departe de a-mi fi drag. Atât de departe, încât zilele trecute tocmai i-am alocat două tibii în dinţi (în scris, desigur) sătul fiind de lupta dintre uterele care fac paradă la el în emisiune. Şi de uterul-şef, Mircea N. Stoian. În general, de toate ratatele care îşi cresc tarifele după ce tropăie în mini-tanga prin acel platou. Şi de adulmecătorii de notorietate care, deşi n-au, îşi ridică fustele ruşinând şi cea mai neruşinată târâtură de pe glob. Dar…

Chestiunea 1

Povestea cu filmuleţul în care oricine a putut admira fesierii lui Boc este deja mestecată, scuipată, deontologizată, stigmatizată şi exploatată în registre care nu ţin seama nici de trecutul şi formaţiunea lui Capatos, nici de justificările pe care acesta le-a oferit, în clar, tuturor. Parcă numai curul lui Boc ar conta. Bon, dăm cu piatra, dar mai întâi să vedem de ce, în cine şi dacă aşa e relativ corect.

Capatos a făcut o sumedenie de alte acţiuni de presă menite să demonstreze slaba calitate a serviciilor speciale postrevoluţionare. Aşa i-a plăcut lui, să se joace cu focul. Şi până la foc, cu o eventuală cafteală destinată a-i scoate jurnalismul din minte… Voi aminti aici numai două, cele mai semnificative.

’93-’94, Evenimentul zilei, conducător Ion Criiiiiiiiiistoiu. Pe atunci, Jack aprecia orice, dar orice hârtie sau acţiune care ar fi putut deveni bomba de presă. Cumpăra dosare la kilogram (unele le căra cu sacul Mihai Antonescu, direct de la PRM, vă mai amintiţi, Maestre?), ba chiar aproba acţiuni în care ziariştii se credeau poliţişti (se organizau flagranturi, cazul Lucian Mătăchescu, spre exemplu, d-le Jack). Ei bine, în acele zile de emulaţie, când toţi angajaţii lui Cristoiu credeau că asta este calea spre marea presă, Capatos lucra la secţia Investigaţii. Nu ştiu prea bine ce investiga el pe atunci, cert este că într-o bună zi ajunge la Iliescu în cabinet. Preşedintele Iliescu. Preşedinte care a ieşit din birou şi l-a lasat pe Capatos şi pe colegul lui (Dan era însoţit de un alt jurnalist, din păcate nu i-am reţinut numele) singurei. Acum nu mai ţin minte cu exactitate, fie telefonul fix al preşedintelui era pe speaker, fie au apăsat ei nişte butoane, cert este că tinerii au înregistrat o convorbire destul de consistentă pe care au şi publicat-o în ediţia următoare a bulinei roşii. Informaţii secrete din biroul prezidenţial, cum ar veni…

Iureş, scandal gigantic, pe scurt, Capatos a fost acuzat de atac la siguranţa naţională. Deşi demersul său era clar: dacă doi ţâşti-bâşti din Casa Scânteii au reuşit asemenea treabă, atunci un profesionist probabil că arunca de două-trei ori Cotrocenii în aer. Ce demonstrase Capatos atunci? Acelaşi lucru ca şi în cazul fesierilor lui Boc, fix acelaşi lucru: breşa din sistemul de securitate destinat înalţilor demnitari. Capatos risca pesta 15 ani de puşcărie. Justiţia, mai deşteaptă, l-a achitat…

Ca să vedeţi cum se schimbă omul, dacă în acest vechi scandal Ion Cristoiu i-a stat alături tânărului gazetar, acum, de când e portocaliu, Jack (sau Geac?) îl mustră pe Capatos. Deducem că curul lui Boc îi e mai aproape decât i-a fost siguranţa naţională lovită în boaşe din cabinetul lui Iliescu.

2001. A doua importantă vitejie a lui Capatos, pe care unii o pot categorisi ca infantilă, dar foarte periculoasă în aceeaşi măsură, s-a petrecut imediat după prăbuşirea turnurilor gemene. Dacă mai ţineţi minte, tragedia a fost urmată de întărirea sistemelor de securitate în lumea întreagă, deci şi în România. Ce-mi făcu Capatos? Păi a luat nişte cutii portocalii, a scris pe ele bombă şi a plecat spre Otopeni. Unde i-a vrăjit pe paznici sau agenţi speciali, ce-or fi fost ei, a intrat pe pistă şi a plasat “bombele” sub burta unui avion. Momentul a fost imortalizat de fotoreporterul care îl însoţea, numitul Gabi Dogaru, de la Jurnalul Naţional.

Ce a dovedit acţiunea? Fireşte, o breşă majoră în sistemul de securitate. Dar filmul-documentar cu poponeţa lui Boc? Aceeaşi treabă. Păi dacă un nea omul poate să-l filmeze pe premier în kuku gol, ce l-ar ţine să nu-i altoiască o tonfă-n ceafă? Sau un cosor în beregată? Dar să fim mai veseli, poate doar i-ar fi scăpat primului ministru săpunul pe pardoseală, caz în care…

În concluzie: breşa e clară şi e mare cât China, dar toţi analiştii analizează numai curul lui Boc, şi tac chitic despre greşeala SPP-istă. Şi aşa eludăm problema. De ce să ne mai batem capul…

Chestiunea 2

Într-un aşa-zis interviu acordat lui Petrişor Obae, micuţul ziarist care publică orice declaraţie, numai din capul propriu să nu fie, că pe el gânditul îl oboseşte, Capatos face referire la un posibil şantaj. Citez: “Eu am considerat că acel film este relevant pentru că scoate în evidență carențele SPP și a ne diferenția de stilul de presă bazat pe șantaj. Cred că s-au ciocnit două stiluri de presă.(…) Nu pot spune mai multe și nici nu nominalizez. Șantaj asupra cui? Într-o situație de acest gen, SPP-ul semnează un contract cu o sală, prin care se asigură intimitatea premierului. Este o bilă neagră și pentru SPP și pentru sala de fitness, care poate da faliment. Au o problemă și cei de la sală care, evident, pot fi șantajați pe această temă. Revenind la relevanță, nu înțeleg de ce jurnaliști cu funcții relevante nu realizează importanța acestui material. Nicăiei în lume un fost premier nu a fost filmat în fundul gol. Nu mă poate acuza nimeni că nu e un subiect de presă. Cât de vechi este filmul? Este din perioada în care el era prim ministru.”

Ei, iată ceva interesant, de care iarăşi nimeni nu pare interesat. Este limpede că acest tip de film, mă refer la categorie, fie că pupă Andreşanca poala unui fotbalist cu mare notorietate, fie că e dosul lui Boc, se pretează ca o mănuşă pe ideea de şantaj. Cine să fie şantajat? Boc? Tare mă îndoiesc. Sala de sport, cum dă ca posibilitate Capatos? Mult mai probabil. Mai ales că poate un angajat a tras clipul. Mai umblă vorba că filmuleţul a mai intrat pe mâna cuiva, mare şef la o publicaţie, om cu “licenţă” în asemenea santaje, lucruri despre care se tot vorbeşte în piaţă, dar nu poţi scrie fără dovezi. Ei, omul cică după ce a pus laba pe curul lui Boc, l-a contactat pe patronul sălii cu pricina şi i-ar fi cerut parale evropeneşti ca să nu dea filmuleţul şi mai ales să nu dezvăluie numele sălii. Vreo jumatate de milion de euroi, se zvoneşte în piaţă… Deşi mi se pare exagerat…
Să fie foarte clar, Capatos nu este tocmai ce se cheamă un bun samaritean, dar s-a întamplat, însă, ca, difuzându-l, să strice planurile cu şantajul. Poftim coincidenţă.
Şi uite aşa a împiedicat Dan Capatos o nelegiuire. Pofim, posibilă nelegiuire, deşi cred că ştie mai mult decât vorbeşte… N-o fi el erou, dar o fi mai important curul lui Boc decât un şantaj pe bani mulţi? Că nu oricine obţine exclusivitate cu SPP-ul pentru muşchii de demnitari…

P.S.1: Şi ţineţi minte, Capatos şi-a recunoscut greşeala. Singura care cred că i se poate imputa pe bune, aceea de a fi difuzat filmul în loop fără să fi blurat părţile intime ale bocului.
P.S.2: Pt Capatos: Dane, mai dă-le încolo de fufe, nu vezi că de la cur ţi se tot trage…