;)
Trăim decenii de împliniri măreţe: s-a întors Maestrul. Păcat ca nu mai avem gâşte…
Posted by Catalin Dumitrescu in Editorial, Eveniment, Media
Cum ar fi arătat, oare, presa românească, dacă ar fi avut o trecere de catifea, de la, ştiţi voi ce, curve smochinite, la ce am fi vrut noi? În lipsa unei lustraţii, se vede treaba că frâiele mlăştinoasei afaceri numită printul românesc stau în aceleaşi labe păroase, în registru academic: pe viaţă. Nu direct, dar legat de ideea de mai sus, consemnăm reîntoarecerea „maestrului” Cristoiu la Evz. Aflăm că maestrul s-a certat cu toţi mogulii, aşa cum s-a certat şi cu partidul, înainte vreme. Fireşte, numai după ce le-a luat banii.
Nu-s multe de adăugat aici, în anul de graţie 2012. Câtă vreme, după 1989, orice subinginer făcea vodcă în cada proprie, era de la sine înţeles că, odată eliberaţi de crâncena, oribila dictatură (imaginaţi-va următorul tablou: Cristoiu, Nistorescu, Tabacu&cComp stând la coada la ulei şi zahăr, ca să definim surrealismul), maeştrii şi-au luat şi ei zborul, părăsind tiparele grele de plumb către zona, mai modernă, a profunzimilor conturilor. Era de la sine înţeles, cine împarte, parte-şi face, că doar nu era să le sufle în ciorbă, că nu au ţucălit geaba partidul-care plătea şi bine- nişte puştani.
Ceea ce ni se pare uimitor la aceşti contorsonişti ai pixului este incredibila lor mulţumire de sine. Nici o contradicţie, din cele din care şi-au făcut un mod de viaţă, nu le zdruncină obrazul din piele de rinocer. Nici o autointrospecţie, ca persoane publice, nu pare să le traverseze avântul. Nici măcar un bob zăbavă în faţa oglinzilor de acasă nu pare să-i oprească în goana lor lacomă numită „eu sunt presa”. Oare aşa o fi? Fac, oare, casă bună, fenomenul găinilor cu pui vii cu trâmbiţata căutare a adevărului în hrisoavele bibliotecii? Eşti deontolog zicând una şi fumând alta?
Face sens, după ce umpli creierii românilor cu paseri devenite mamifere, să devii exeget în moravurile lui Carol al doilea sau să ţii minte, pe de rost, Caragiale? Să sondezi, să tragi pe nas biblioteci întregi?
La prima vedere, par nişte preocupări ce se pupă precum Soarele cu Luna. Ei, nu, domniile lor sunt şi deontologi. Ţin, adică, pe unghia mare a degetului mic, balanţa dreptei scrieri şi judecăţi înainte să dea, precum patriarhul, un BT. Sfaturi mai au, dar, vorba aia, gâşte or mai fi?
